Prezentare generala
Orasul Panciu este situat in nord-estul judetului Vrancea, la o altitudine de 265 metri, la poalele dealurilor Movila Panciu si Chicerea, pe raul Susita.
Orasul se afla la 35 km de municipiul Focsani, resedinta judetului Vrancea si la 16 km de orasul Marasesti.

Panciu este un centru viticol de nivel national, podgoria avand o suprafata de 9.500 de hectare. Cu o populatie de 8989 locuitori, şi o suprafaţă de 61,85 kmp Panciu face parte din categoria oraselor mici, cu functii industrial-agrare de importanta locala.

Temperatura medie anuala este de 9,5o , cu un usor deficit de umiditate. Perioada de vegetatie activa este de circa 185 zile, asigurand o dezvoltare corespunzatoare a vitei de vie. In zona Panciu fauna cinegetica trebuie privita in legatura cu conditiile de relief, clima si vegetatie. Animalele de interes cinegetic din bazinele interfluviilor din zona sunt: mistretul, caprioara, lupul, vulpea, jderul, iepurele de camp.

Istoricul orasului Panciu
Primele marturii privind asezarile din vatra de azi a orasului Panciu dateaza de la sfarsitul secolului XVI. In timp, asezarile s-au dezvoltat atat din punct de vedere demografic, cat si ca intindere. vechiul sat Crucea se imparte in Crucea de Sus (mentionat cu acest nume la 1628) si Crucea de Jos (atestat sub aceasta denumire in 1647). Pe tot parcursul secolului al XVII-lea, Crucea ramane cea mai importanta localitate din podgorie. La mijlocul secoluliu XVII, activitatilor comerciale din Crucea de Jos si Crucea de Sus li se adauga dezvoltarea mestesugurilor, meseriilor de blanar, ciobotar, tabacar, fiind atestate documentar.

Undeva in anul 1730 a fost zarit primul om in aceasta zona. Este vorba depre cel ce Adolf Capatana spune in "Istoricul orasului Panciu si a Schitului Brazi si Sf. Ion" ca ar fi intemeietorul orasului, Baicu Penciu. Numele orasului a venit din partea moldovenilor carora le era mai la indemana sa-i zica zarzavagiului Panciu, decat Penciu.

Nu la mult timp dupa venirea lui Baicu Penciu in zona, i s-a alaturat si Toader Popa care a taiat din spatele casei padurea de stejari si a inaltat prima biserica, Biserica „Cuvioasa Paraschiva”.

Biserica urmatoare ce a fost contruita in oras a fost Biserica „Sf. Apostoli Petru si Pavel”, care a fost refacuta din baii Smarandei Apolstoleanu. A rezistat primului razboi mondial dar s-a prabustit la cutremurul din 1940.
In anul 1859 s-a intemeiat Judecatoria Panciu, iar prima Scoala de Baieti a fost infiintata din ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza in anul 1862. În 1865 s-a infiintat si prima scoala de fete, ce a fost construita langa biserica „Sf. Apostoli”.

In anul 1871 Anton Capatana a deschis prima farmacie, iar in 1881 Panciu avea si Oficiu Telegrafo-postal. La cativa ani dupa, primarul din acea vreme, Vasile Apostoleanu, cu banii proprii, construieste primul bulevard ce ducea la gara si care i-a purtat foarte mult timp numele. Primele incercari de aducere a apei in oras au esuat si abia in anul 1906, primarul Toma Georgescu incepe lucrarile, care au fost insa realizate de urmatorul primar, Anton Alaci. Cu ajutorul tuburilor de otel Manesman aduse din Anglia, apa este adusa in Panciu, de la o distanta de 28km.
Cu capital pancean dar si focsanean, s-a deschis prima banca in 1911, la initiativa lui Adolf Capatana.
In urma tuturor acestor progrese, Panciu duce o viata imbelsugata care ia insa sfarsit in 1916. Atunci, de frica armatei ruse, s-a dat ordin si toata recolta de vin si rachiu a fost varsata prin santurile soselelor.
Au urmat apoi sase luni de bombardament. Pe 30 iulie 1917, comandamentul german a dezlantuit o puternica ofensiva pe directiile Panciu si Dealul Muncelu, reusind sa cucereasca orasul. Contraatacand, doua regimente romanesti au oprit inaintarea germana. Pe data de 6 august 1917, inamicul a recurs la bombe incendiare si gaze toxice. Victoria de la Marasesti a intors soarta razboiului in favoarea romanilor. La 6 iulie 1919, pancenii au infiintat Societatea "Renasterea", care isi propunea sa actioneze pentru replantarea viilor si reconstruirea asezarilor. Urmatorii ani au fost foarte buni pentru oras, insa a urmat cutremurul din 1940.

Orasul Panciu este singurul oras din Romania care a disparut in proportie de 99% in urma cutremurului din dimineata zilei de 10 noiembrie 1940.
Din 371 de case ce existau, au mai ramas doar 5 case din zid si cele din paianta.

Orasul a fost reconstruit din zid si cu pravalii, de aceasta data aparand si marele hotel ce astazi nu mai exista, dar care folosea ca loc de intalnire pentru negustorii ce veneau sa cumpere vinurile din podgorie. Refacerea orasului a durat 22 ani.
Localitatea isi sporeste gradul de urbanitate dupa 1945, cand apar intreprinderi si institutii noi, se dezvolta reteaua de alimentare cu apa si cea de canalizare, iluminatul public, invatamantul, sanatatea, etc.
In 1991, Panciu s-a infratit cu localitatea franceza Arbois din departamentul Jura.